Versuri corectate și adnotate
Wow.De ce mereu spui da?Când mă aștept s-aud no, no, no.Tre’ să recunosc, nu-s făcut să fiu erou.De ce mereu spui da, când mă aștept să aud no, no, no.Hai, fă ce vrei acum, ăsta-i ultimul tău show.E, e, ee, ultimul tău show.E, e, ee, ultimul tău show.E, e, ee, ultimul tău show.E, e, ee, … Citește mai mult
Ar fi atâtea de spus, mai tati, nu știu cum să-ncepDe mic am luat-o încet, încet în sus și nu e vreun drum pe JepiiJuma’ de viață așa de high ca din al meu pai sunt nori pe cerAm făcut tot ce am vrut și când n-am putut, am făcut gâtAcum am un nod în … Citește mai mult
Nu-i egoist cel care de oameni se ferește,Că omul care după semenul său, ca după o pradă, gonește.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Mititeii.Iar deasupra tuturoraVa vorbi vreun mititel,Nu slăvindu-te pe tine,Lăudându-se pe el.Dacă stai să-i mai asculțiMititeii-s mult prea mulți,Rostuiți adeseoriȚi-au ajuns și autori.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Ea se gândește numai la eași el se gândește numai la elși eu mă gândesc numai la mineși totul se-nvârte în jurulunui inelce ne cuprinde pe fiecare-n parteși asta e Viațași asta e Celce spune că Umanitateanu e o fiarăci este un miel.
E ca și-o plantă, de monumentală,Un scump dorit de ambient,Fragilă, de interior, de-o neglijezi… fatală;Ți-e dependentă în totalitate, e-un excipient…N-are niciun habar de întreținere,Niciun produs nu-ți dă, e un consum;Se dă-ntr-o floare în 10 ani, spre propria menținere…Nu are preferințe de stăpân, îi e orişicum.S-o sprijini vrea mai mult cu ani ce trec,Spațiu-i devine mic … Citește mai mult
Mă joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunseleaîn travestiul snob și, reguli nu respect,tot mulțumit de mine; un prospectîntr-una, chiar de-s circumspect,ce nicidecum nu mă simt, un hai-hui pe ici, pe colea.E jocul cel mai practicat, la mare vogă,de-a fi tot mai puțin reali; ascunzătoricreându-ne-n „by self”, cu nimb de impostorispărgând oglinzile din jur, … Citește mai mult
A dispărut curajul,în pervers,de când nu se mai cere!În nămoliți în sputa oratorilor,pierduți în axioma egoismului.Și cum violența trebuie consumatăne năpustim bărbăția asexuatăbătându-ne slăbiciunile-promotori ai ororilor,cum sălbăticiunile,militarismului-În frica lipsei de curaj,ce-aveam odată apanaj!Nimic nu se pierde,în Univers,doar planeta verde.03. 06. 2011
Ne preamărim în violență,De antici, ce-am rămas, helas,Niște-anacronici de pripas..Regn-top etern, de decadență.Suntem rămași gladiatori‘n ascuns de suflet, mii de ani,Vânzându-ne „exist” pe bani..Umplând arene cu sudori.La gust de sânge midriaticiNe ațâțăm propriu-eroism;Suntem carnali în egoismȘi facem din călăi.. simpatici.Bătaia-n fals o promovăm,Jucând instinctul animalic..Ne bălăcind în haimanalic,Scrâșnind din dinți, ne elevăm.Suntem pe veci răi, … Citește mai mult
Nu te mai văd și nu te simt la felPoate că ăsta e scopul tău, darPoate că noi nu mai simțim la felPentru că sufletul tău e-atât de murdar.Ce mai contează ce spui sau ce spunÎn ochii tăi rămân tot un nebunAsta e clar, privește doarPartea plină rămasă în pahar.Îmi tremură corpu’ și nu mai … Citește mai mult