Umblu-n sus și-n jos ca Maica lu’ Hristos,
da’ fără să faci ceva util, ci doar cașu’ gros,
strângi bani vanitos, gen casino-s like a boss,
o arzi mereu dubios, chitros, capo, bai Copos!
disperare mare, foamea-n glandă, demnitate zero,
începi să calci pe compromisuri pentru dinero,
când eu la orice oră oratorez ca Cicero,
old school fără să dorm nopți întregi, nescafe brasero.
compun, pun pe beat creierii încărcați,
de gânduri, „do you feel it? „, lumea-i plină de ratați,
ca tine îngândurați de gându’ cum să producă,
fără muncă s-ajungă, să mai adune ceva la pungă.
respect între oameni, nema’, banii-s crema,
miezu’ și extrema, perfecțiunea sau problema,
dar asta figurează pe figura ta ca eczemă,
ăștia-ți sunt emblema și nu e mare dilemă,
că vrei..
bani, cash, carduri, valize, valori,
toți vor în conturile lor, cel mai mare scor,
oamenii vor saci, plini de verzișori,
ca agricultorii când adună roadele culturilor,
toți fomiști, trag pentru ei, egoiști,
economiști, zi de zi hârtii, xeroxiști,
banii vin și se duc, un fel de excursioniști,
în portofel, în capu’ tau, în tot ce miști.
te întrebi dacă suntem triști? zâmbetele spun,
că sâmbetele încă le petrecem la comun,
cu omu’ bun la suflet și pomu’ copt la bloc,
sau cu omu’ copt la minte și pomu’ bun de foc,
milioane, zerouri, birouri, afaceri ce,
produc lingouri și ăștia ar face orice,
să fructifice, combinații zilnice,
mai urât mirositoare ca niște reacții chimice.
Sensul versurilor
Piesa critică goana după bani și efectele negative ale acesteia asupra societății. Se evidențiază corupția, egoismul și pierderea valorilor umane în contextul obsesiei pentru acumularea de avere.