Ar fi atâtea de spus, mai tati, nu știu cum să-ncep
De mic am luat-o încet, încet în sus și nu e vreun drum pe Jepii
Juma’ de viață așa de high ca din al meu pai sunt nori pe cer
Am făcut tot ce am vrut și când n-am putut, am făcut gât
Acum am un nod în el, mă sperie frica, că n-am avut plăcerea
Sincer să fiu, Yamato striga, eu am preferat tăcerea
Că nu mi-a surâs să fiu doar unul dintre, am vrut să fiu acela.
Strâmtorat de mulți, am trecut printre, am vrut să fiu Magellan
Să calc unde nimeni nu a călcat ca Jean Luc Picard
Da’ ca s-o fac câți bani am spart,
În mod retard îi pun pe card acum
Nu-i mai toc, e mai puțin Doc, e mai mult Vlad acum
Tu fată, piesa cea mai importantă, o să te bag pe album
Căci iată cum deodată viața mea cea libertină
A ajuns dictată, tată, de ce simt pentru maică-ta, pentru tine
Și da mă sperie, vărul viitor, dar îmi prinde bine
Că-s mai ok cu sine, așa temător decât plin de mine.
Egoist e omul de la Eva încoace
Iubește și se dăruiește tot pentru el o face
Simțirea mea vorbește, doar că rațiunea tace
Știu.. Mintea mă minte, dar ce prinde se preface.
Ești frica mea.. egoist sunt eu că nu-s mai mult de-un om
Am o casă, ai venit tu, rămâne să plantez un pom
Ce-ți zic acum rămâne și după ce dorm, ultimul somn
Ca să le spui și a lor, tăi pui de bunicul lor
Ești frica mea..
De ce nu dormi Eva?
Ai treabă?
Stai în picioare?
Te-ai ridicat singură?
Te-ai înecat?
Sensul versurilor
Piesa exprimă temerile unui tată cu privire la viitorul copilului său și la responsabilitățile parentale. Artistul reflectă asupra propriului egoism și asupra dorinței de a oferi un viitor sigur și stabil copilului său, depășind astfel propriile frici.