Mititeii.
Iar deasupra tuturora
Va vorbi vreun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine,
Lăudându-se pe el.
Dacă stai să-i mai asculți
Mititeii-s mult prea mulți,
Rostuiți adeseori
Ți-au ajuns și autori.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Piesa este o critică ironică la adresa oamenilor mărunți care, ajunși în poziții de putere, se laudă pe sine și uită de ceilalți. Arghezi satirizează egoismul și autosuficiența, sugerând că acești "mititei" sunt prea numeroși și ajung să domine discursul public.