A dispărut curajul,
în pervers,
de când nu se mai cere!
În nămoliți în sputa oratorilor,
pierduți în axioma egoismului.
Și cum violența trebuie consumată
ne năpustim bărbăția asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile,
militarismului-
În frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
Nimic nu se pierde,
în Univers,
doar planeta verde.
03. 06. 2011
Sensul versurilor
The poem reflects on the loss of courage and the prevalence of egoism in society. It suggests that violence is a consequence of this loss, and ultimately, only the planet remains.