Ne preamărim în violență,
De antici, ce-am rămas, helas,
Niște-anacronici de pripas..
Regn-top etern, de decadență.
Suntem rămași gladiatori
‘n ascuns de suflet, mii de ani,
Vânzându-ne „exist” pe bani..
Umplând arene cu sudori.
La gust de sânge midriatici
Ne ațâțăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Și facem din călăi.. simpatici.
Bătaia-n fals o promovăm,
Jucând instinctul animalic..
Ne bălăcind în haimanalic,
Scrâșnind din dinți, ne elevăm.
Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte..
Plăceri ne facem din orori.
Și nu sportivul poartă vină,
Așa cum sclavul n-avea șansă
De-ales; libertate sau hansă..
Făcând din trup, scop pentru crimă.
Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
-La-nvingător, sau învins stoic-
Torturii, de vâslaşi pirogii.
Ne încântăm de-un rund de box,
Țipând dezlănțuit durerii,
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi.. Junk box!
Sensul versurilor
Piesa critică natura umană, evidențiind atracția către violență și decadență. Oamenii se complac în egoism și transformă suferința în plăcere, perpetuând un ciclu distructiv.