Versuri corectate și adnotate
Indubitabil sunt femeia,De-acum și până într-o zi,Când mai plătesc din câte-o rată,Ce le tot strâng de sute-mii.M-am născut oarbă și „cuminte”Și somnul dulce cum dormeam..Trăgeam la țintă-n propriul suflet –De erai Tu.. nici nu știam;Și-acum mai caut câte-o scuză(când mintea crede că mi-e șef),Noroc că Tu Te-ai pus în locu-i(că sufletul e Înțelept).Mi-a venit rândul … Citește mai mult
O, limba mea! Cât rău îmi faci!Ce să-ți mai spun, din moment ce vorbești?O, limba mea! Tu ești și piatră de moară, și foc.De câte ori vei aprinde piatra de moară?Din pricina ta sufletul geme secret,desăvârșind tot ce-i spui.O, limba mea! Tu ești o nesfârșită comoarăși ești totodată boală fără de leac.
Cum partea mea cerească își vrea taresă urce-n bolta care i-a dat harul,iar eu rămân cu jarullegat să ard în gheața doamnei mele,în două părți contraremă-împart, ce-atât se luptă, că pierd darulce l-aș fi avut de nu le-aveam pe ele.Vreodată ea de relede s-ar lăsa, iar cerul renunța-vala partea lui și ea-mi va vrea iubirea,întregul … Citește mai mult
În ochii tăi frumoși din cale-afarăiubire-ai mei n-aflară,ci viață și pieire, împreună;pe cât n-o simt, povara se răzbună;mă nimicește, mă arde;iar pe de altă parte;dureri îmi dă pe cât sper îndurare.Iar când în cugetare stă răul,binele îndată vine.Ce straniu chin în mine!Din asta nu mă sperii:găsind eu în mizeriiplăcere-aici, unde nu-i bine,durerii calea-n chin i-o … Citește mai mult
Unu’ se mândrește cu cât e el de ateuȘi disprețuiește pe oricine crede în Dumnezeu;Altul face urât să te facă să creziAr fi în stare să ți-l bage pe gât ca să-l urmezi.Unul n-are forță, altul e puternic, dar refuză torță bâjbâind în întuneric.Unii se văd salvați, alții se cred pierduțiȘi toți se apără, agresând … Citește mai mult
De jos, din zbuciumata-mi adâncime,tânjesc mereu seninătăți să isc,gelos pe glaciatul lunii disc,pe tot ce e celestă limpezime.Vrând armonii de rece obelisc,în genuine-arhitecturi sublime,urăsc zbârlita râpelor asprimeși flămânzesc după zăpezi de pisc.Port jindul simetriilor măiestre,dar fierb în mine-un fluviu subteran.Râvnesc doar prin crâmpeie de ferestreghețaru-nalt cu creștet diafan;sunt clocot și vreau cer de roci alpestre,vreau … Citește mai mult
Am vicii, nu sunt perfect,am doruri și patimi,vise și lacrimi,sunt perfectul imperfect.Am nori albi și am nori negri,am îngeri și demonice se adorm și se trezescîn mine precum într-o casăospitalieră și neprietenoasă.Am curcubee ce se sting pe cerîn zile de blând amurg timpuriu,am clipe ce se pierd în misterși eternități ce se zbat în pustiu.Am … Citește mai mult
Bun de pus la rană,Rău de pus la zid,Numai eu ştiu tainaFiecărui rid.Numai eu dau seamăPentru cât am fostÎnţelept de singur,Fericit de prost.Am hrănit orgoliiUcigând iubiriŞi-mi asum sentinţaIernii din priviriPentru mulţi paiaţă,La puţini îndemn-M-am purtat cu zeiiŞi fricos şi demnM-am târât pe burtă,Am zburat prin cer,Fără ca vreodatăÎnvoiri să cer.Partea mea cea neagră-Cu noroiul mort-Părţii … Citește mai mult
Ulcior de lut cu două toarte:Viață una, alta moarte.Un pas spre orgile furtunii,Alt pas spre harfa albă-a lunii.Când pe-al Odettei braț, o clipă,Când pe-al Odilliei aripă..Sub zmălțuitele lui patriiUlciorul ne așteaptă-n atriiSă-l așezăm gospodăreștePe mesele cu grâu și pește,Cu apă vie, nu cu Lethe,Stingându-ne eterna sete.La malul amintirii buneVraja Odilliei apune.Ulciorul gol cu două toartePlutește … Citește mai mult
Am un cadavru al meu și numai al meu.De la distanță nu-mi dau seama cine-i cine,Doar când se apropie timidVăd că el îmi seamănă puțin mai mult.Și-l arăt tuturor mândru de parcă eu l-aș fi creat.Toți se minunează când le povestesc cum.Ne plimbăm adesea printre forme și fonduri,Ne prindem de picioare să nu ne rătăcim.Câteodată … Citește mai mult