Michelangelo – 168

Cum partea mea cerească își vrea tare
să urce-n bolta care i-a dat harul,
iar eu rămân cu jarul
legat să ard în gheața doamnei mele,
în două părți contrare
mă-împart
, ce-atât se luptă, că pierd darul
ce l-aș fi avut de nu le-aveam pe ele.
Vreodată ea de rele
de s-ar lăsa, iar cerul renunța-va

la partea lui și ea-mi va vrea iubirea,
întregul gând, ca lava,
își va-ndrepta spre doamna mea pornirea,
aflând milostivirea;
gonind din ceruri sufletu-mi departe,
aici voi fi întreg al ei, nu parte.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Sensul versurilor

The poem explores the internal conflict between earthly love and spiritual aspiration. The speaker is torn between his desire for a woman and his longing for the divine, feeling incomplete and divided as a result.

Lasă un comentariu