Ana Blandiana – Reflex
Văzduhul e un oceanTulbure uneori,Altădată curat,Dar niciodată destul de transparentPentru ca ființeleCare trăiesc acolo susPe plajele luiSă ne poată zăriPrinși în malul adâncurilorȘi să plonjeze,ținându-și respirațiaPână la noi,Dar, văzându-ne,Nu și-ar închipuiCă se răsfrângEle însele în noroi?