Versuri corectate și adnotate
Se scaldă lumea-n frumuseţeDe chipuri, trupuri efilate,De-o rasă-n pic de tinereţe,Sublimă, ca o sanctitate.E plin văzduhul, fermecatDe mlădieri de coapse lungi,De-obraji cu buze de-nrămat,De ochi încoloraţi, prelungi.Răsfiră adieri de vântÎn degete fine de zâne,Se pogorând cer pe pământPrintre cosiţe-n lungi cunune.Se prinde iris cerc de sfoarăPe mijloc strâmt, cu bust de razăŞi se aşează-n şold-vioară,Rotund, … Citește mai mult
Trupul tău și sufletul, înaltul, îți suntca doi frați gemeni: se-aseamănă așa de mult cănu știi când e unul, când e altul.Eu nu-ți cunosc la chip numai sufletul.De câte ori îți întâlnesc din întâmplare trupul, nu-lbănuiesc, nedumerit mă-ncurc și cred că-i sufletul.
Ce multe știm despre infernDin spuse, sau trăite ternȘi tot nu credem… diaboliciCu minți etilizate, alcoolici.Ne plac învăluiri perfide,Cotloane de minciuni, firideTenebre, ce tot noi căscămPe semeni să ni-i afundăm.Curaju-i veșnic îndoielnic;Ascundem, protejăm nemernic,Ne vindem pe-o promisiuneEvidențiată; o deșertăciune.Raiul oricum l-eliminăm;Pretins de greu, prea mult să dămȘi-i doar în viața de apoi…Ce-oricum nu o mai … Citește mai mult
În timp ce înflorea un copac,s-a născut un monstru.Amândoi erau egal de frumoși.Copacul avea o armonie de copac,monstrul avea o armonie de monstru.Natura zâmbea în echilibrul ei.
Mă uneltește subconștiința,Ce-o am mereu alternativăÎn timp real, îmi ia putința;Nu pot fi doi deopotrivă!Sunt veșnic chinuit de dublu-Nu alter ego de nebunRătăcitor, mereu în sumbru-Am veșnic glas de rău, la bun!Chiar de mă-nchin cu gând pios,Apare ateul din neantCu gând corupt, d-evlavios..Mă chinuie halucinant!Singur îmi fac metamorfozăDin aluatul ce-mi mixez;Cu-adânc de crez îmi fac … Citește mai mult
Este peisajul îndepărtat, un clopot,e seara eliberatoare atât de pură;ea pregătește-n noi lent, fără clocoto nouă, o mai tandră figură.Așa trăim și nu ne liniștim niciodatăîntre un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-i săgeată:într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-i prinde esențași-o lume prea concretă care-i împiedică celeilalte prezența.
Atât de puțin că prisosul inundă,Atât de durabil că a și dispărut,Ca gemenii-n nucă stau evii-n secundă,Popoare întregi locuiesc un sărut.Atât de târziu că e iarăși devreme,Atât de oribil că e nespus de cast,Un licăr mărunt ce burează în steme,Confiscă distanța și-o umple de fast.Atât de puternic că totu-i o rană,Atât de banal că lucește … Citește mai mult
Cum partea mea cerească își vrea taresă urce-n bolta care i-a dat harul,iar eu rămân cu jarullegat să ard în gheața doamnei mele,în două părți contraremă-împart, ce-atât se luptă, că pierd darulce l-aș fi avut de nu le-aveam pe ele.Vreodată ea de relede s-ar lăsa, iar cerul renunța-vala partea lui și ea-mi va vrea iubirea,întregul … Citește mai mult
Elegia larvei adormite.Ești tare,Ești mare,Puternic ești așa cum ești –Un fluture în vântIzbit de ghimpii trandafirilor,Ascuns într-o larvă –știi să te ferești.Așa cum ești,plumb pe o geană,lacrimă uscată-n vânt,Pământ reavănArs de soareDa bobului răbdarea să așteptestropul de ploaie.Ca picătura norului ce-așteaptăSă cazi în el,Să se golească de tineȘi de greutatea ta,Să pici pe iarba pârjolită … Citește mai mult
Alerg. Alerg. Alerg.Alerg și este atât de plăcutCălcând nepăsător peste pământul plăpândCăzut printre fluturiTe ridici și scuturi pleteleOchii tulburi, mâna tremură și îți scapă tableteleDevine totul atât de neclarPun pe vârful limbii doza de nectarApoi îmi pierd pastelul în castelul de nisipȘi țipNimeni nu mă aude dacă țipDar deodată într-o atmosferă întunecatăApare imaginea mea înaripată … Citește mai mult