Raiul izvorât din scârbă.
Iadul, Doamne, e un surâs.
Îngerii plutesc în sârbă.
Dracii se întorc din vis.
Iadul, Doamne, e un surâs.
Viața, fuga unui geamăt.
Ești total de nedescris.
Pe buze de codru freamăt.
Viața, fuga unui geamăt.
Îngerii plutesc în sârbă.
N-ai pornit și ești la capăt.
Raiul izvorât din scârbă.
Iadul, Doamne, un surâs.
Mă scuzați, nimic n-am zis.
Costel Zăgan, CEZ (E) ISME II
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, raiului și a iadului, sugerând o viziune pesimistă asupra existenței. Versurile evocă un sentiment de melancolie și de acceptare a inevitabilului.