Lume, lume, nu fi rea,
Nu-mi frânge inimioara,
Nu știu ce-oi avea cu mine,
Eu nu-ți fac nici rău, nici bine,
De-ar fi lumea cum sunt eu
N-ar mai fi pe lume rău,
Lumea nu s-ar dușmăni,
Doamne, și ce bine-ar fi!.
Merg pe drum și mă gândesc
Lumea cum s-o domolesc
Să nu se mai dușmănească
Și s-o fac să se iubească,
Dar de când e lumea lume
S-au făcut rele și bune,
Unii mult s-au mai iubit,
Alții rău s-au dușmănit.
Refren:
La mână cinci degețele
Și nu seamănă-ntre ele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de armonie și pace într-o lume adesea marcată de răutate și conflict. Naratorul își exprimă speranța că lumea ar putea fi un loc mai bun dacă oamenii ar fi mai buni unii cu alții, dar recunoaște și dualitatea inerentă a existenței umane.