Am suflet nor,
Sunt trist de plumb;
Gândesc să mor.
Mi-am pus în gând.
N-am meteor
Şi ceru-i plin..
Sufoc în dor,
Mă sting în chin..
De singur.. zac!..
M-au lăsat toţi
Ca înecu-n lac
Când ştii să-noţi!.
Mai am o şansă;
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal!..
Un colţ de zâmbet,
O esenţă,
Tremuru-ţi zumzet
D-existenţă!.
De mă refac
Să-ţi fiu covor,
Poţi să mă calci
Şi să-ţi fiu zbor..
Umbră să-ţi fiu!
Îmi e de-ajuns
Talpa să-ţi ţiu
De toc străpuns!..
Doar să mă ai
Să mor de tine,
Să-ţi faci alai..
Din mii.. de mine!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de depresie și singurătate, dorința de a scăpa de aceste stări și disponibilitatea de a se sacrifica pentru o persoană iubită. Naratorul se simte abandonat și caută o șansă de a se reface, oferindu-se complet celuilalt, chiar și cu prețul propriei suferințe.