Versuri corectate și adnotate
Contemplarea Iadului, de care auzisem odatăfratele meu Shelley a găsit-o într-un locasemănător oraşului Londra. Eu,care nu locuiesc în Londra, doar în Los Angeles,aflu, contemplând Iadul, că eltrebuie să fie chiar mai frumos decât Los Angeles.De asemenea în Iad,nu mă îndoiesc de asta, există acolo bogate grădinicu flori mai mari decât copacii, ofilindu-se, desigur,foarte repede, dacă … Citește mai mult
Te trezești ca dintr-un vis și vezi: totul e schimbat:Copacii s-au veștejit și cerul e-nnorat.A plouat cu acid și nu văd urmă de om,Sunt înspăimântat și-aș prefera să mă întorc în somn.Să nu regret nimic, să prețuiesc lumea mai mult,Sunt singur pe pământ, aș vrea să nu mă fi născut,Decât să hoinăresc într-un neant fără … Citește mai mult
Ierta-vom tot – a primăveriiFecioare nu le-om tulbura.Cerescul foc l-om da uităriiȘi visul blând l-om alunga.Cunoașterea ni-i infinită,Biserica n-o veșniceam:Pe când era de-abia zidită,Deja-n ruină o visam.Sub bolți, de fiecare dată,Știam, rugându-ne plângând:Aici vifornițe-or să bată,Zăpezi s-or troieni curând. februarie 1902Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’
(Adverss)Te trezești ca dintr-un vis și vezi totul e schimbat:copacii s-au veștejit și cerul e-nnorata plouat cu acid și nu văd urmă de omsunt înspăimântat și-aș prefera să mă întorc în somnsă nu regret nimic, să prețuiesc lumea mai multSunt singur pe pământ, aș vrea să nu mă fi născut,decât să hoinăresc într-un neant fără … Citește mai mult
Lui E. Ivanov.Când, pătrunzând în lumea mare,Tu cauți armonii, tânjind,Când în ungher privind tresareFiința-ți, moartea așteptând;Când ura, dragostea ori boalaÎți sunt trăirile firești,Cu a norocului betealăMă crede, poți să te mândrești.Dar când nici dorul, nici tristețeaFiința nu-ți mai răscolescCând, de un sânge bătrânescȚi-e întinată frumusețea,Atunci prădat ești de-al tău har:Solie moartea-ți va trimite,Iar viața, fără … Citește mai mult
Dragoste, și aici toamna a bătut la sângePomii, din care a lăsat numai bice.Vântul a ajutat frunzelor să pice..Pe urmă îi pare rău, și plânge.Am pornit singur de-a lungul caselor sub cetatePână la catedrala înfriguratǎ.Duminica jelea din clopotele toate,singură, ca un suflet într-o gloată.Dorul mă îndemna să văd iarba veștejită,apa curgând grăbită și pustie,orii pietroși, … Citește mai mult
Cum picură durerea cu stropii pragurilor de neantSfâșie-te inimă – infern, frânge-te cu adânculFărâmă-te abis în care strig – explodează demon nedemn – abandonat până și de crepusculStrăine cu mâini de cuvinte – unde-ți e țârmulCum speri să-ți strângi în gânduri viziunile nebuloaseZarurile negre ale zorilor ți se rostogolesc pe piele – și în hazard … Citește mai mult
Caut paradisul cu lumânarea…, și-o gură cu pasul trândav,truditoare în ocnele fericirii,mă învață limba locurilor izolate, cicatrizându-mi toate speranțele și repetând nimicul anapoda, în numele meu, până la foșnetul vieții, până în punctul zero al memoriei voastre, pe unde va trece, spre-ntinsa-i solitudine, însuși dumnezeu, arzând de pe cadavre toți solzii și spălându-vă, în linii … Citește mai mult
Motto: Viața este creație, nu construcție.Întind o mână și culeg luceferi,Iar din adânc desprind cristalul purȘi ape negre-am strâns jur-împrejur,Să-mi crească anii luminoși și teferi.Tot culegând, fărâmele se-adună,Bucățile de piatră mă cuprind,Mă-mpresură, mă-ngroapă ca-ntr-un grind,Nisip uitat în inutilă dună.
Plimbându-mă prin piața fructelor interzise – m-am oprit îndreptul unui coșmar plin cu reptile de mătase • “Străinulsprijinit de propriul său schelet” – fascinat, îmi spuneam “nupoate părăsi apele tenebroase ale exilului • imensa piele verdecu veninuri infinite – absurda oglindă holbată de bubecarnivore ca o fastuoasă junglă purulentă” • îmi pipăiamdrumul cu ochii pe … Citește mai mult