Versuri corectate și adnotate
Am fost oprit în traficul Existenței,de către Deșertăciune,sspunându-mi că pe porțiunea Fericirii,aș fi avut restricții de viteză,precum sunt cele de pe Zebrele,Durerii sau Indiferenței,care ne trec către Viață sau Moarte,dar în toate cazurile amintite,eram obligat să-mi iau măsura Disperării,ca fiind cea mai bună prevenție,în caz de Iubire,ce este considerată,cea mai gravă avarie,a Sufletului,de către Iluziile … Citește mai mult
De ce, Doamne,ai lăsat,doar zarurile de piatră amară,să ne arate,Calea spre Absolut,a Adevărului Iubirii?La care nici unul dintre noi,nu vom câștiga niciodată,nimic altceva,în afară de Alienarea Singurătății,oricât am încerca,să pariem la ruleta roasă,de mâinile atâtor Eternități de Clipe irosite,ce nu vor afla niciodată,că întreg Cazinoul Viselor noastre,aparține Absurdului și Deșertăciunii,acestei Lumi a Morții.
Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă,Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă.Nimica nu oprește a gândurilor grabă,Din când în când în cale-i pe sine se întreabă:La ce folos că timpul și spațiul străbateȘi ce folos că vecinic râvnind singurătate,El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege,Că-nțelegând deșertu-i, problema-i n-o-nțelege.Ce caută talentu-i în șirele … Citește mai mult
În van căta-veți ramuri de laur azi,În van căta-veți mândre simțiri în piept.Toate trecură:Viermele vremilor roade-n noi.Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-iȘi ce rămase umbra simțirei e:Murmura lumeiNetedă, palidă, ca și ea.Nu e antica furie-a lui Achile,Nu este Nestor blândul-cuvântător.Aprigul AjaxȚărână-i azi, și nimic mai mult.Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi,Și unde-s astăzi vechii și … Citește mai mult
Visul alt apendice inutil.Scriu.Cu deșertăciunea pe deșertăciune.Scriu.Și.Între timp.Un om ucide alt om.O femeie naște.Un bărbat iubește.În timpul programului.Și-un înger.Se-ascunde.După.Aripile sale.Minuscule.Costel Zăgan
Din minereuri, glande și aortenoi întrebări extragem și fantasme,sau creștem microcosmosuri în plasmeși germeni de mistere în retorte.Cuprinși de mari neliniști ca de spasme,ne scufundăm în taine ca prin borte,febrile și năpraznice cohorte,cu sumeții de uriași din basme.Melancolia ne-o sporim cu dresuriși peste disperări zvârlim petuniiși dac-ades trufia ne dă ghesuri,.vrem rodul putred al deșertăciuniiși … Citește mai mult
Ferestre de lacrimi,ne deschid,Pleoapele reci și triste,ale orizonturilor,pe care le bem de fiecare dată,din cănile de pustiu,ale destinului,prin venele căruia,ni se scurge sângele durerii,absurdului,acestei lumi,a nimănui,pe care singurătatea,o joacă mereu,la zarurile măsluite,ale speranțelor deșarte,pe care vrea să le câștige,de fiecare dată deșertăciunea,pentru a le croi,după ultima modă a orgoliilor,spre a ne îmbrăca cu ele,falsul sfințeniei … Citește mai mult
Dragă Fiodor Mihailovici,pe cine mai interesează azi grăuntele mic, verde,ca un ou de omidă păroasă pe frunza de dud,căzând în gol în paharul goldin care poezia nu vrea să iasă nici trasă cu forcepsul,îți așezi coatele pe masă și privești până ce golul se umplecu ouă multe de omizi păroase,nu arunci paharul în care plutesc … Citește mai mult
Ne rotim până amețim,pe sferele stropilor unor Amintiri,în care ne ghicesc Durerile,Compromisurile,ce avem să le facem,mai ales atunci când udăm,Florile de Lacrimi,ale Speranțelor ruginite,ce foșnesc suspinând,sub tălpile Viitorului tomnatic,care-și dorește să ajungă,cu tine Iubire,la Altarul Morții,care să ne binecuvânteze,Absurdul acestei Existențe,a Deșertăciunii,alături de care,ne rotim,până când amețim,în dansul sinistru al Vieții.
De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească,În zadar dacă voi pierde slava cea cerească!Ce folos, ce folos: slavă, fără de Hristos?!De-aş avea toţi banii lumii să-mi stea-n mână arginţii,În zadar, dacă-mi lipseşte aurul credinţei!Ce folos, ce folos: aur, fără de Hristos?!De-aş şti toată-nţelepciunea câtă e sub soare,În zadar, dacă voi pierde pe cea mântuitoare!Ce folos, … Citește mai mult