De ce, Doamne,
ai lăsat,
doar zarurile de piatră amară,
să ne arate,
Calea spre Absolut,
a Adevărului Iubirii?
La care nici unul dintre noi,
nu vom câștiga niciodată,
nimic altceva,
în afară de Alienarea Singurătății,
oricât am încerca,
să pariem la ruleta roasă,
de mâinile atâtor Eternități de Clipe irosite,
ce nu vor afla niciodată,
că întreg Cazinoul Viselor noastre,
aparține Absurdului și Deșertăciunii,
acestei Lumi a Morții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire și alienare față de viață. Metafora cazinoului viselor sugerează căutarea zadarnică a sensului și a iubirii într-o lume guvernată de absurd și de moarte.