Deșertăciune

Sorin Cerin – Decât un Pumn de Deșertăciune

de

Vorbe înecate-n Inimi de Vânt,sunt duse,odată cu stelele căzătoare,ale Viitorului,spre Moartea din noi înșine,unde porțile masive ale Uitării,se deschid lacome,Eternităților de Clipe,pe care le-am conștientizat,undeva-cândva,ca aparținând,Sfințeniei Iubirii,la tălpile căreia,ne-au îngenuncheat Visele,transformate acum,în Coșmarurile unei Lumi,a Absurdului,din care nu luăm cu noi,imic altceva,decât un pumn de Deșertăciune.

Sorin Cerin – Deșertăciunea Disperării Umbrelor

de

Dorințe ascunse,în Zâmbetele încleștate,de Ridurile Viselor,scăpate prin albiile reci și indiferente,ale Regretelor,ce și-au pierdut cumpătul,când au fost nevoite,să se spele în Sângele Străbunilor,Păcatelor Originare,care ne-au tăiat Amintirile Viitorului,hrănind cu ele,Deșertăciunea Disperării Umbrelor,ce alcătuiesc,trupurile Cuvintelor,atâtor Faceri fără rost,care ne-au clădit Destinele,întrupate în Non-Sensurile Existenței.

Sorin Cerin – Esența Deșertăciunii Acestei Lumi

de

Cu cât alergăm,după Viața Veșnică,nu facem decât să îmbrățișăm,și mai mult,Descompunerea,întrucât orice Devenire,include în trupul ei,Moartea,precum,fiecare Înțeles,Cunoașterea,care este înainte de toate Moarte,fiindcă include în Sufletul ei,Transformare,Schimbare,și Repere,Clipe care trec,fără de care,nu am ști că știm,Clipe,care dacă nu ar fi muritoare,noi nu am exista,Niciodată.Și atunci când dorim o Iubire,Nemuritoare,nu facem altceva,decât să naștem și mai multă … Citește mai mult

Sorin Cerin – Îndulcitor Artificial

de

Ramuri uscate,de compromisuri,zgârie cerul pustiu,al inimilor de vânt,prin care abia se mai scurge,sângele răsăriturilor,unor sentimente,obscure și banale,ce ascund gândurile,împotmolite în speranțe deșarte,ale disperării,despre adevărul,unor priviri de plumb,al orizonturilor dimineții,servite,de ascunzișurile deșertăciunii,ca îndulcitor artificial,singurătății atâtor eternități de clipe,irosite pe tejghelele soioase,ale non-sensurilor existenței.

Sorin Cerin – Le Întremează Deșertăciunea

de

Primăveri pierdute,la ruleta Destinului,se înșiră pe tejgheaua roasă,a Non-Sensurilor Existenței,unde Iluziile Vieții și Morții,obișnuiesc să ne bea Absurdul,care le întremează Deșertăciunea,tot mai obeză,ce ne calcă în picioarele Timpului,Speranțele,puse la uscat,pe sforile tot mai sărăcăcioase,ale Vieților noastre.

François Villon – Balada Domnilor de Altădată

de

Urmând zisele dinainte.Unde-i Calist al treilea, careCa ultimul cu-acest blazonDoar patru ani fu papă, oare?Alfons, rege în AragonSfiosul duce de Bourbon,Și Artus, duce de Bretaigne,Carol, al șaptelea pe tron?Dar unde-i mândrul Charlemagne?.Așișderi, regele scotistCel ce avea, precum se știe,Jumate chip ca de-ametist,Din creștet până la bărbie?Al Ciprului domn und’ să fie,Ori riga Spaniei, sunt aniȘi … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Deșertăciune

de

Toată ziua, toată noaptea treaz,Cine-mi spune de-o viață-ntreagăSă fiu gata pentru care ceasCând o taină poate se dezleagă?Taina celor taine fără număr,Înnădite și-ncrucișateÎntre creștet, inimă și umăr,Jugul, hamul meu de rob și frate.Traista-i gata, cârja-i în pridvor,Drumul o să fie lung pe lună,Drumul de-un om și un piciorStrâmt și-ngust cu ceața dimpreună.Stau la pândă-n bălți … Citește mai mult

Andrei Mureşanu – O Privire Peste Lume

de

Deșert e tot ce vede semețul ochi sub soareȘi nu e fericire deplină pre pământ;Un vis e ce-amăgește ființa muritoareDin oara când se naște și până la mormânt!Văzutu-s-a om cândva să zică la a sa moarte:„Mă duc cu bucurie, c-am fost și-s fericit”?Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarteLa altul în natură cu … Citește mai mult