Va fi să credem
Că am fost odată
Aici,
Departe.
Și demult, acum.
S-au petrecut încet, aproape nefiresc
Seara
În plin deșert – uraniu colorat –
Din nori cu solzi superbe boli solare
Au nins în noi, sau
Munții Ararat
Sau mângâieri s-au redeschis milenii
Ah, fructa locuită de aspidă
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor vagi și a sentimentului de a fi fost odată într-un loc îndepărtat, atât fizic, cât și temporal. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, sugerând o pierdere sau o transformare profundă.