Ion Caraion – La Depărtare Mică
La depărtare mică de vid și de-acasăun foc se-aprinde-n miezul deșertului, despicăvăzduhul și rozându-lca pe-o legumă-i lasăîn palmă restul cărnii – asceză? rugăciune? –reptila scoate limba, la flăcări, bifurcatăși gustă foculpe urmă scuipă sâmburii.Cerul e-o pată,un cărbune.