În deșert
Am văzut o creatură, goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Își ținea inima în mână,
Și mânca din ea.
Am spus: „E bine, prietene?”
„Este amar – amar”, a răspuns el;
„Dar îmi place
Pentru că este amar,
Și pentru că este inima mea.”
Sensul versurilor
Piesa descrie o creatură care își consumă propria inimă amară, găsind o plăcere paradoxală în suferință. Sugerează o acceptare a durerii ca parte inerentă a existenței și o formă de identificare cu sine.