În deșert
Am văzut o creatură, goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Și-a ținut inima în mână,
Și mânca din ea.
Am spus: „Este bine, prietene?”
„Este amar – amar”, a răspuns el;
„Dar îmi place
Pentru că este amar,
Și pentru că este inima mea.”
Sensul versurilor
Piesa descrie o creatură izolată în deșert care își consumă propria inimă amară. Aceasta sugerează o acceptare stoică a suferinței și a propriei condiții, preferând familiaritatea durerii în locul unei potențiale alinări.