Ai vrea privirea lui s-o simți, s-o vezi,
Să te-nfiori când mâinile-i, pe trup,
Îți par cântarea vechilor aezi?
Ai visuri care-n suflet mai erup
În zilele și nopțile de mai,
Când norii-ți umplu cerul și se rup?
Îți vrei, din nou, puterea ce-o aveai?
N-o poți avea, căci timpul, rând pe rând,
A-ntunecat luminile din Rai.
Și ai doar umbra pașilor de gând
Pe țărmul amintirii din trecut,
C-un cer albastru și c-un Soare blând.
Ce ai acum, din tot ce ai avut,
E numai o dorință care crezi
Că îi va fi iubirii început.
Dar, în privirea lui, n-ai s-o mai vezi.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vpl.”Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru o iubire pierdută. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase din trecut, dar realizează că acea iubire nu mai poate fi regăsită, rămânând doar cu amintirea și dorința.