Logosul de n-ar fi suferit
Dacă nu ar fi trecut prin moarte
Aș fi singur. Dar sunt fericit
Că nici moartea nu ne mai desparte.
Și extazele din când în când
De aceea sunt devastatoare
Cosmosul va deveni Cuvânt
Cum și eu voi fi înfățișare.
Până-atunci în horă sunt cuprins
În această zbatere prea strâmtă
Dar pământul printre stele nins
E absorbit de zorile de nuntă
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare spirituală și depășirea morții prin credință. Vorbitorul găsește fericire în unitatea cu Logosul și anticipă o transformare cosmică personală.