Gurii-de-Rai, dorul se lasă-n ore,
din arcul câmpului lichid, ce este
rotit către amiază de celeste
în rochii lungi, brumate şi sonore….
În frunte-i orologiul – de-i chiar peste
balauri albi din cosmicele hore ;
în clopote, pe somn, mirate nore
văd casa-n grâu şi nu dau încă veste :.
că s-a-ncreţit genunea-ntâia oară,
că-n uşa nopţii mărul ne ’lumină
de-nzorieri, cu ierburi şi cu vină.
purtată de sămânţă în vioară,
când jos e graiul iar presus lumină
cu arc de Sol-Ceresc în subţioară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune poetică a lumii, îmbinând elemente naturale și cosmice. Este o meditație asupra dorului, a luminii și a misterelor creației.