Gerar de năut arde-astronaut
nezărit de Gange, dintre nori de goange,
stelelor nevrut, Lunii scurt sărut –
brazii-picioroange trec Lacteea-n cange,
scrum de-astronaut, gerar de năut..!.
Capul mi-e-n echer, ochii-mi bat a fier,
zariştea mă uscă-n vălu-i de moluscă,
dinţii mi-s de-arcer, mestec praf de cer,
doru-mi cade-n plus că-i grea mişcarea bruscă,
trupul mi-e-n echer, ochii-mi ard sfânt fier..!
20 martie 1976 / 1 noiembrie 2013.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și dorință cosmică, folosind imagini puternice ale cosmosului și ale naturii. Protagonistul se simte pierdut între realitatea terestră și vastitatea universului, căutând un sens într-o lume misterioasă.