Maria Butaciu – Drag Mi-i Badea la Cosit
Mândru-i codrul și-nverzit,Drag mi-i badea la cosit.– Trage, bade, cu coasa,Că eu mândru ți-oi cântaȘi seara la asfințitNe-om culca pe fân cosit.
Versuri corectate și adnotate
Mândru-i codrul și-nverzit,Drag mi-i badea la cosit.– Trage, bade, cu coasa,Că eu mândru ți-oi cântaȘi seara la asfințitNe-om culca pe fân cosit.
Haida, George, la coșitC-o uscat iarba pe râtȘi-o dat spinii-n cărareȘi-mi strică cipca la poale. Așteaptă, mândră frumoasă,Ca să pun coadă la coasăSă tai spinii pe din douăSă prindem dragoste nouă. Taci, bade, mânce-te câinii,Vrei să mă știe vecinii?Că nu-mi pun mintea cu tineSă mă fac de mir’ la lume.Că dară n-am înnebunitSă iubesc ce-am … Citește mai mult
Merge neică la cositSă cosească fân măruntSă-l aibă ca așternutCu puicuța la iubit.– Bun lucru, neică, la coastă!– Mulțumesc, fată frumoasă!.– De atâta fân cosit,Neicuță, n-ai obosit?N-ai băut, nici n-ai mâncatȘi nici la umbră n-ai stat,Vino să ne odihnimȘi ce-am adus să prânzim!.– Puica mea, n-am obositCă la tine m-am gândit,Te-așteptam să vii o datăCu … Citește mai mult
Hai, bărbate, la cosit,La cosit, la pologit,Să facem fân pentru viteCă iarba-i pân’ la genunche.Hai, că la vite trebuie iarbă,Mie-n casă om de treabă,La vite le trebuie fân,Mie bărbățel blajin.Haida lin, dorule, linBărbățelu-i dus la fânSă cosească floriceleRupe-i-s-ar coapsa-n ele,Rupe-i-s-ar coapsa-n eleSă vie-n brațele mele.
Trecu neica cu cociaȘi-mi făcu cu pălăriaUnde mergi neică Ilie?La cosit dragă Mărie!Ia-mă neică și pe mineSă strâng fânul după tine!Te i-au mândruț-o cu mineSă strângi fânul după mineEu să cosesc cu coasaȘi tu să strângi cu greblaEu cosesc fân și dudăuMândruț-o de dragul tău.Am să vin și eu neicuțăSă facem fânul căpițăDe cu zori … Citește mai mult
Fânul e cosit în brazde,Hai, fetelor, și l-om sparge,Și l-om sparge tot cu furcaCât îi holda, vât îi lunca.Și-apoi l-om face porșoriMândre fete și feciori,Cum ți-e, mândruțo, porșorulAșa-i de frumos feciorul.Și-acu-i vremea să prânzimLa umbră de nuc bătrân,La umbrița nucului,La cântatul cucului.
Zboară coasa prin trifoiȘi prin mei, lângă zăvoi,C-a ieșit, flăcău vânjosLa cosit, și Făt-Frumos.Oacheș, nalt și lat în spețe,El a luat-o pe-ndelete,Și-n răstimpuri, trei minute,Bate coasa și-o ascute.Cosânzeana, care-i gazdaRâde cum întinde brazdaRetezând trifoiul, meiul,Parcă scrisă cu condeiul.Când cositul l-a sfârșit,Câmpul pare împletit,Ca o scoarță verde-n dungi,Și urzit pe fire lungiCu izvod, din loc în … Citește mai mult
Luna când răsărea,Mandra mea a venitSă mă ia la cositIarba rea.Mandra-i fulg, coasa-i grea,Alba lunea veneaPrintre brazi liniștitLuneca.Noaptea nu-i de cosit,Știe ea, mandra mea,Din mers luna și eaS-a oprit.Iarba rea ne-a vrăjit,Mandra n-a mai venit,Mandra mea, iarba reaM-ai mințit!Unde ești, mandra mea?Luna a asfințit,Câmpul a-ngălbenit,Necosit.Mandra mea, iarba reaM-ai mințit!
Ele-și purtau păcatul în piept cum muma-și poartă în pântec pruncul.Nimbul păcatului crescând,Încremenite ca un al treilea stâlp la poartăÎși așteaptă bărbații căzuți departe.Când văzură lumea ierbii cum crește tot mai mare cum însuși pragul porții-nflorește primenit.Atunci, atunci obrazul prelung le-a prins culoare și-au pus pe umăr coasa și mers-au la cosit.A ierbii limbă verde-o … Citește mai mult
Ard libelulele roșcate,Bondarii trec multicoloriȚărănci în care râd urcate,Pășesc cu coase cositori.Până când timpul mai prieșteGreblează și învârt nutrețȘi-adună până asfințeșteUn stog cât casa de măreț.Ca și un han el se înalțăPrinzând contur în asfințitÎn care noaptea, ca drumeață,Se culcă pe trifoi cosit.În zori când bezna e mai rarăStogul ca fânărie-i susUnde Crai-Nou încă din … Citește mai mult