Fânul e cosit în brazde,
Hai, fetelor, și l-om sparge,
Și l-om sparge tot cu furca
Cât îi holda, vât îi lunca.
Și-apoi l-om face porșori
Mândre fete și feciori,
Cum ți-e, mândruțo, porșorul
Așa-i de frumos feciorul.
Și-acu-i vremea să prânzim
La umbră de nuc bătrân,
La umbrița nucului,
La cântatul cucului.
Sensul versurilor
Cântecul descrie munca la câmp, cositul fânului, dar și bucuria și socializarea tinerilor în timpul acestei activități. Este o celebrare a naturii și a tradițiilor rurale, cu un accent pe dragoste și camaraderie.