Hai, bărbate, la cosit,
La cosit, la pologit,
Să facem fân pentru vite
Că iarba-i pân’ la genunche.
Hai, că la vite trebuie iarbă,
Mie-n casă om de treabă,
La vite le trebuie fân,
Mie bărbățel blajin.
Haida lin, dorule, lin
Bărbățelu-i dus la fân
Să cosească floricele
Rupe-i-s-ar coapsa-n ele,
Rupe-i-s-ar coapsa-n ele
Să vie-n brațele mele.
Sensul versurilor
Cântecul descrie munca la câmp, cositul fânului pentru animale, dar și dorința unei femei ca soțul ei să se întoarcă acasă, exprimând un amestec de muncă și dor.
