Zboară coasa prin trifoi
Și prin mei, lângă zăvoi,
C-a ieșit, flăcău vânjos
La cosit, și Făt-Frumos.
Oacheș, nalt și lat în spețe,
El a luat-o pe-ndelete,
Și-n răstimpuri, trei minute,
Bate coasa și-o ascute.
Cosânzeana, care-i gazda
Râde cum întinde brazda
Retezând trifoiul, meiul,
Parcă scrisă cu condeiul.
Când cositul l-a sfârșit,
Câmpul pare împletit,
Ca o scoarță verde-n dungi,
Și urzit pe fire lungi
Cu izvod, din loc în loc,
Floarea macului, de foc.
Și zăvoiul tot miroase
A izvor și tiparoase.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică de cosit, unde Făt-Frumos și Cosânzeana participă la muncile câmpului. Natura este prezentată într-o lumină pozitivă, iar munca este văzută ca o activitate armonioasă și tradițională.