Mândru-i codrul și-nverzit,
Drag mi-i badea la cosit.
– Trage, bade, cu coasa,
Că eu mândru ți-oi cânta
Și seara la asfințit
Ne-om culca pe fân cosit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria unei fete care își admiră iubitul la cosit și promite să-l înveselească prin cântec. Imaginea idilică a serii petrecute pe fânul cosit sugerează o dragoste simplă și profundă, legată de natură și muncă.