Merge neică la cosit
Să cosească fân mărunt
Să-l aibă ca așternut
Cu puicuța la iubit.
– Bun lucru, neică, la coastă!
– Mulțumesc, fată frumoasă!.
– De atâta fân cosit,
Neicuță, n-ai obosit?
N-ai băut, nici n-ai mâncat
Și nici la umbră n-ai stat,
Vino să ne odihnim
Și ce-am adus să prânzim!.
– Puica mea, n-am obosit
Că la tine m-am gândit,
Te-așteptam să vii o dată
Cu ulciorul plin cu apă,
Apă rece de izvor
Să potolești al meu dor
Și cu pâine de cuptor
Din belșugul holdelor.
Sensul versurilor
Un tânăr muncește cu drag la cosit, așteptând-o pe iubita sa. Dialogul dintre ei exprimă afecțiune și bucuria de a împărți munca și hrana.