Versuri corectate și adnotate
Fiindcă ai venit tu, teii dați în floare abia azi au început să-și răspândească miroasele.Orașul e beat, tu ești beat, eu sunt beată.Teii scot oamenii din case, noaptea, și-i umplu cu dorințe de tei.Și ei pășesc amețiți pe străzi, se reazămă de tulpini, își cufundă capetele în frunze, stau cu obrazul lipit de flori și … Citește mai mult
Copacii de aici au învățat sculpturade la zeii genezei.Ei nu se văd nicăieri, dar foșnesc.Flote nesigure de bucle și crengi,înlăcrimând în păsări călătoare.Nu toate cerurile sunt pustii.Șerpi de chiciură neagră,încremeniți sub clopote.Ei nu se văd nicăieri.
Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă.Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât colo.Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ.Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu e decât aparent.
Adevărul e ca pădurea.Cad copaci. Pădurea nu cade.Soarele parcă-și curăță săgețile de rugină.Coborând la subpământenele lui jucării,craniul nopții domina încăperea.Între ploaie și soare, s-a strecurat surâsul;a luat o floare,s-a dus și a luat o floare,ți-a dat-o și tu ai adormit.Apuseseră două perechide generații în jur.Frunze moarte. Lemn vechi.Sunt golul din ochiul tău pur.
Fii ai muntelui, din grădini eu vin spre voi!Din grădini, unde natura cu răbdări casnice trăiește,Îngrijite și reîngrijite cu oamenii-mpreună.Dar voi, voi măreți! Stați ca a Titanilor poporÎn lumea îmblânzitoare ce vouă v-aparține, și ceruluiCare vă îndestulează și vă crește,Și acelui pământul care vă naște.Niciunul dintre voi nu a mers la școala omenirii,Și vă împingeți … Citește mai mult
Ai mei se duceau noaptea la vânătoare la pândăÎn vârful copacului ca niște cristaliNoaptea pe lună, furau de la DumnezeuAu zul căprioarelor și-al norilorCare plimbă fulgerul
Arborilor!Ați fost săgețicăzute din albastru?Ce crunți războinici v-aruncară?Poate stelele?Cântecul vostru vine din sufletul păsărilor,din ochii lui Dumnezeuși al deplinei pasiuni.Arborilor!Vor cunoaște rădăcinile voastre aspreinima mea în țărână?
În mine ceva încrezutMă îndeamnă să mă ascundE mult prea fin, prea dulce.Să mă ascund pe undevaUnde mă va așteptaE mult prea fin, prea dulce.Și-am să mă duc, să mă tot ducNu văd pe nimeni, de nimic să nu audUnde aș avea în comun cevaDoar cu liniștea.Doar cu liniștea,Doar cu liniștea,Doar cu liniștea mea,Prea dulce.Răsăritu-mi … Citește mai mult
Erau trei.(Ziua veni cu topoarele ei)Doi erau.(Aripi de-argint atârnau)Era unul.Nici unul era.(Apa rămase goală și ea.)
Se face ziua tot mai mică,se face noaptea tot mai mareși mor copacii în picioare,și rima ți-i tot mai peltică.Și-ai țipa de disperareși încă-ai tremura de frică:se face ziua tot mai mică,se face noaptea tot mai mare.Un soare înghețat pe zarerăsare apunând în pripă,de-acum nimic nu te mai doareși niciun dor nu mai înspică:se face … Citește mai mult