Versuri corectate și adnotate
Copac voi fi, dacă ești floare.Dacă rouă ești: floare voi deveni.Rouă voi fi, dacă ești soare…Ca în ființe, a ne întregi.Fată, dacă tu ești raiul:Atunci stea mă voi face.Dacă, fată tu ești iadul:Ca să ne unim, cad în păcate.
Pasărea.O pasăre mă cheamădintr-un copac foarte înaltîn visele mele.Mă cheamă din crenguța roză a luminii zilei,din umbra alungităcare se apropie de inima mea în fiecare searăcu un centimetru mai mult,mă cheamă de la capetele lumii.O ascult în visele mele.Le vopsește în roșu.O încurajez.Iar ea le transformă în frunze care foșnesc.Mă cheamă din cel mai înalt … Citește mai mult
Copac m-oi face, dacă tu ești floareȘi dacă floare ești, m-oi face rouă!Tot rouă, dacă rază ești, de soareSă ne unim ființele amândouă!Iar dacă tu ești cerul, iubita meaO stea pe firmamentul tău voi fiȘi dacă iadul ești, o viață-ntreagăS-ajung la tine, voi păcătui!
Să ai un plop în care să te sui,Un turn al păsărilor fără pui,Tăcut ori vesel, după cum aniiLumina frunzei care naște-ntâi.Un plop despărțitor de miazăzi,Și dacă-l ai să-l ai definitiv,În umbra firii lui clădit să fii,Precum un dor în care stai captiv.Precum un dor în care stai captiv.Să ai un plop, bătrân de-ar fi … Citește mai mult
O, liberă să fiu de mine însămi,De amintiri să mă desfac,Să-mi fie inima la fel de goalăCa în decembrie un copac!Să mă odihnesc așa cum se odihneșteCopacul, când e desfrunzitȘi, noaptea, nu mai stă s-aștepte ploaia,Nici purpuriul răsărit.O, calmă să rămâi, atât de calmăÎn vântul pururi hoinar,Să nu-ți mai fie teamă nici de vifor,Nici de-al … Citește mai mult
O omidă temerarăCocoțată într-un copacRontăia tot ce-o înconjoarăLăsând bietul pom sărac.Doar o frunză mai aveaUnde somnul să și-l facăȘi grăbită cum eraȘi-a mâncat propria cracă.Cazi para mălăiațăAșteptată jos să vinăÎn gura lui NătăfleațăO stimabilă găină.Doar o frunză mai aveaUnde somnul să și-l facăȘi grăbită cum eraȘi-a mâncat propria cracă.
Intelectualul se dă mereu în spectacol,Îndrăgostitul se simte întotdeauna pierdut.Intelectualul fuge departe,de teamă să nu se înece.Însă iubirea înseamnăsă te îneci în mare.Intelectualii își planifică odihna,Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.Îndrăgostitul e veșnic singur,chiar și în mijlocul mulțimii,precum uleiul și apa, rămâne separat.Omul care se încumetăsă dea sfaturi unui îndrăgostitnu se alege cu nimic.Căci … Citește mai mult
Au doborât un arbor. Și chiar azi dimineațăși soarele și vântul, și păsările toatel-au mângâiat, blânde. El erași fericit și tânăr, și drept și inocent,cu-o limpede chemare a cerului în ramuri,și cu un viitor înalt de stele.Iar astă-seară tace, ca un pruncdin leagăn smuls cu rupte mădulare,cu capul retezat,și în țărână risipit și trist,și despuiat … Citește mai mult
Pomul, dacă-i ceri ori ba,Îţi întinde creanga: ia!Din rodul care-l are,Dă la mic şi dă la mare.Nişte poame printre foiLasă şi la piţigoi.Şi prin iarba de sub ramuriLasă şi la alte neamuri:La boboci şi la furniciŞi la iepuri, la arici…Însă cui cât dă anumeNu se laudă la lume.
A tăiat vecinul meu un pomși acum e-așa lumină-n stradă…Doar la gard lumina a căzut.Nu-s copiii care să mă vadăcă am plâns și ochii m-au durut.Un salcâm ce-n ramură cuprindede pe boltă stelele ce pierera-nalt atâta cât întindecapul, casa noastră către cer.Eu mergeam râzând s-adun în bluzăde creangă cea mai înaltă floare,să-ntâlnesc pe frunze-o buburuză,printre … Citește mai mult