Daniel Vişan-Dimitriu - Salcâmul Nimănui
Erau pe deal copaci destui, / Dar unul, cel al nimănui, / Foșnea din frunze … →
Erau pe deal copaci destui, / Dar unul, cel al nimănui, / Foșnea din frunze … →
Arborele de banane / suflat de vânt varsă picături de ploaie / în găleată →
De-ar fi fost să-mi aleg, pentru viața dintâi, / Între-adânci rădăcini și-apăsări de călcâi, / … →
Azi-dimineață m-am trezit, / căci mi-a bătut nerăbdător în geam, / cu degetele sale fragede … →
Era copac odată și-a căzut / Când vijelii pornite din senin / L-au doborât, scutindu-l … →
Aș vrea să fiu copac / Și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta. / Te-aș … →
Privirea ta semănătoare / A plantat un arbore. / Vorbesc / pentru că miști frunzele. →
Intelectualul se dă mereu în spectacol, / Îndrăgostitul se simte întotdeauna pierdut. / Intelectualul fuge … →
Au doborât un arbor. Și chiar azi dimineață / și soarele și vântul, și păsările … →
Pomul, dacă-i ceri ori ba, / Îţi întinde creanga: ia! / Din rodul care-l are, … →