Pomul, dacă-i ceri ori ba,
Îţi întinde creanga: ia!
Din rodul care-l are,
Dă la mic şi dă la mare.
Nişte poame printre foi
Lasă şi la piţigoi.
Şi prin iarba de sub ramuri
Lasă şi la alte neamuri:
La boboci şi la furnici
Şi la iepuri, la arici…
Însă cui cât dă anume
Nu se laudă la lume.
Sensul versurilor
Piesa descrie generozitatea unui pom care oferă roade tuturor, fără a se lăuda. Mesajul central este despre dăruire necondiționată și modestie.