Intelectualul se dă mereu în spectacol,
Îndrăgostitul se simte întotdeauna pierdut.
Intelectualul fuge departe,
de teamă să nu se înece.
Însă iubirea înseamnă
să te îneci în mare.
Intelectualii își planifică odihna,
Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.
Îndrăgostitul e veșnic singur,
chiar și în mijlocul mulțimii,
precum uleiul și apa, rămâne separat.
Omul care se încumetă
să dea sfaturi unui îndrăgostit
nu se alege cu nimic.
Căci un astfel de om are sufletul tulburat.
Iubirea e ca moscul, îți atrage atenția.
Iubirea e un copac, iar îndrăgostiții
sunt umbra lui.
Sensul versurilor
Piesa contrastează abordarea intelectuală, distantă și planificată a vieții cu intensitatea emoțională și vulnerabilitatea iubirii. Iubirea este prezentată ca o forță copleșitoare, în contrast cu rațiunea și singurătatea inerente căutării intelectuale.