Johann Wolfgang Von Goethe – În Crengile Încărcate

În crengile-ncărcatePrivirea să ți-o pierzi!Și fructe ți se-arateÎn coji nespus de verzi.De mult atârnă eleȘi nu-și știu rostul lor,Iar ramurile greleLi-s leagăn răbdător.Dar pururea-n găoaceSe coace-un sâmbure brun;Lui aerul îi placeȘi-un soare cald și bun.Plesnește coaja; poateSă cadă vesel el.Și cânturile-mi toateÎn poală-mi cad la fel.

Johann Wolfgang Von Goethe – Totdeauna și Peste Tot

Intră-n munți, adânc în peșteri,Urmărește norii-n creșteri,Cheamă muza-n văi, la râu,Necurmat și fără frâu.De cum o floare a-nflorit,Noi cânturi cere-n dar;De zboară timpul negreșit,Noi anotimpuri apar.

Sabestari – Grădina Tainei (V III)

Pilduiri (2).Stricat ajunge miezul migdalei de l-ai scosdin coaja lui când încă el crud e şi apos.Doar când migdala-i coaptă, de ea tu să ai parte,şi-atuncea scoate-i miezul, dând coaja la o parte.Căci Legea este coaja, Adevărul este miezulşi între ele-i Calea spre Domnul. Asta-i crezul.A scoate prea devreme-acel miez e o greşeală.Doar copt, fâră … Citește mai mult

Spike – 90 Secunde de Viață

Te naști în 30 de minute de chinCântărești puțin peste-un kilȘi pentru m**a ceru’ devine mai senin.Tactu’ deschide-o sticlă de vinUrlă și-mparte țigări prin maternitate de parcă-i fi divin.La un an o strigi pe m**a pentru prima datăSe strânge toată familia fascinată și-ți dă o ciocolată.Dintr-o dată te trezești la grădinițăDrept urmare înveți de poeți, … Citește mai mult

Stroe Constantin Slătineanu – Magna Mater

Pe case cad fulgi și se presară lin,Așa cum morții cad în mormânt,Sfârșitul e același, același pământTopește și morții și fulgii ce vin.Dar, în pământ, sămânța-ncolțește,Zăpada de afară o apără de ger,Alături de oameni și fulgii ce pier,Sămânța-n țărână un drum își croiește.Prin muncă grea și lungă, ea a ieșit din glod.Acuma e un pai … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Cvadratura Cercului

MultiplulUnu diferit de sine o! mare-absență uneltind în toateniciunde-pretutindeni-altul vine vizibil numai din precaritatetiparul care bântuie prin ore dobânda-n lacrimi a identitățiipe-un crug imens de licăre minore stă-mpricinat și martor judecățiimodel adânc deschis ca o-ntrebare negat e tot ce-i înflorește-n mânăo verticală-n sus-și-n-jos plimbare mereu se face veșnic se amânăposibil tandru investind prezentul cu semne … Citește mai mult

Marin Sorescu – Alergătorul

Un câmp pustiu,Bătătorit ca un drum,Și din când în cândCâte o carte.La distanțe foarte mari,Vreo carte fundamentală,Tare ca piatra.Vine unul, gâfâind de mușchi,Sănătos ca un zeu nou,Și scuipă pe ea,Pe fiecare la rând.Calcă peste ele dumnezeiește.A obosit, a mers destul,Câmpul se întinde înainte pustiu,Bătătorit ca un drum.Alergătorul cade jos, moare,Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,Semn peste … Citește mai mult

Christian W Schenk – Și Tot Așa Mereu

Dintr-o sămânță iar un ouDintr-o găină ceva nouDintr-un război iar un erouDintr-un tranșeu înc-un cavouDintr-o pictură un panouDintr-un panou iarăși tablouDintr-o oiță un sacouDintr-un sacou un vechi cadouDintr-un creion un torpedouDintr-o peniță un stilouDintre mulțime iar un bouDintr-un cuvânt doar un ecouDin ce-am avut un dominouDin ce-am clădit un lavabouDin ce s-a scris doar un … Citește mai mult

Radu Gyr – Rondelul Unui Joc

Plângi, dulce, vântule prin lunci,curgi, albă, tu, minunea lunii,că alți bunici se fac petunii,că zburdă-n pulbere alți prunci.Că unii vin și pleacă unii,chemați de nu știu ce porunci.Plângi, dulce, vântule prin lunci,curgi, albă, tu, minunea lumii.Joc vechi de-a pruncii și străbunii,legând pe mâine de-atunci,cu-un pod de aur pus genunii.Curgi, albă, tu, minunea lumii,plângi, dulce, vântule … Citește mai mult

Radu Gyr – Rondelul Unui Om

Biet om cu fire și necaz,biet om cu zâmbete pe gură.Ți-aud blestem, îți simt custură,îți văd lumina pe obraz.De mii de ani tot vii din ură,să plângi cu nuferi ca un iaz.Biet om cu fire și necaz,biet om cu zâmbete pe gură.Același om, aceiași zgură,cu-același soare în pervaz,cu-același pumn ce nu se-ndură.Biet om cu zâmbete … Citește mai mult