Nu te mâhni când vezi căzând petala:
A nu mai fi, e tot un mod de-a fi.
Și roze de cenușă spulberată
O să descoperi, lângă cele vii.
Parfumul meu chiar și din spini se lasă:
În cele patru vânturi va pluti.
Mi-or răsfoi eterna desfoire,
Și-n veci pierdută, vecinic m-or găsi.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea morții și a transformării prin metafora rozei. Chiar și în moarte, esența și frumusețea persistă, răspândindu-se și regăsindu-se în noi forme.