Rătăceam printr-o grădină
Albina strângea din flori,
Ceară pentru sărbători.
Din ceară se făceau faclii,
Să le dea Sfintei Marii.
Făcliile s-aprindeau,
Îngerii în Rai râdeau.
Făcliile se stingeau,
Îngerii în Rai plângeau.
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu al vieții și al morții, reflectat în imaginea albinelor care adună ceară pentru sărbători și a îngerilor care râd și plâng în Rai, odată cu aprinderea și stingerea făcliilor. Sugerează o legătură între natură, credință și efemeritatea existenței.