Biet om cu fire și necaz,
biet om cu zâmbete pe gură.
Ți-aud blestem, îți simt custură,
îți văd lumina pe obraz.
De mii de ani tot vii din ură,
să plângi cu nuferi ca un iaz.
Biet om cu fire și necaz,
biet om cu zâmbete pe gură.
Același om, aceiași zgură,
cu-același soare în pervaz,
cu-același pumn ce nu se-ndură.
Biet om cu zâmbete pe gură,
biet om cu fire și necaz.
Sensul versurilor
Piesa descrie ciclul nesfârșit al vieții unui om, marcat de suferință, ură și momente efemere de bucurie. Omul este prezentat ca fiind prins într-o existență repetitivă, purtând cu sine atât necazuri, cât și zâmbete, într-un carusel emoțional perpetuu.