Versuri corectate și adnotate
Minune-i că am ars, vecin cu focul,și încă ard când stins e în afară,lăuntrul mistuindu-mi-l în parăși împlinind cenușilor sorocul?.Arzând, vedeam cum strălucește loculce-mi deștepta a chinului povară,încât mă mulțumeam privindu-l doară,în moarte-aflând petrecerea și jocul.Dar cerul mi-a luat acea făcliece mă hrănea arzându-mă.. Rămânesă fiu cărbune-n spuza jucăușă.Cu alte lemne-Amor de n-o să-nvievăpaia, nu … Citește mai mult
De-ar fi cuiva îngăduit în lume,crezând c-ajunge-n cer, să se omoare,ar fi acelui om pe care-l doareslujirea-n râvnă, mizer, fără nume.Dar cum nu-i Fenix omul, să se-ndrumedin propria cenușă iar spre soare,încetinesc și brațe și picioare….din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Deși-am ars mult într-a iubirii vale,cenușa-mi stinsă nimeni n-o mai scurmă;durerile-mi din urmăfără de moarte azi ar fi mortale.Cu flăcările saleiubirea când mă-ncinge, sper cu-ardoare în ziua-mi ultimă – întâia-n pace…Căci nu am altă cale,nici altă apăraredecât, de moarte, -o moarte mai vorace.Atâta știu: se desface,prin moarte, moartea… Ajutorul pestedă două morți cui moartea viață … Citește mai mult
Paturile noastre fi-vor parfumate,Și-adânci divane sugerând morminte,Flori pe etajere murmurând, ciudate,Despre alte ceruri tainice cuvinte.Ultimă căldură risipind, curateInimile noastre, două făclii sfinte,Împărți-vor dubla lor paliditateSufletelor noastre năzuind fierbinte.Fi-va roș amurgul în misterele-albastre,Nalta fulgerare, unică spre astreExpirarea noastră plină de-amintiri;Mai apoi un înger va deschide ușa,Vrând să reînvie fostele iubiri,Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa.
Brusc transformat în cenușă strălucitoare,albie a lacrimilor de vanilieTrupul tău le lumina bărbaților nopțileîntunecateși-acum noaptea-n care ești e mai departede orice luminăși-ntr-un fel sau altul, o să te uităm,și nu e cinstitdar aici pe-aproape sunt trupuri adevărateși viermii tânjesc după oasele taleiar asta li se întâmplă și urșilorși elefanților, tiranilor și eroilor șifurnicilor și broaștelor,și … Citește mai mult
Astenice sunt vocile, riscante.Noi nu mai știm să ne uimim de viață.Aveam odată un profil de greață,O viață cu impulsuri muzicante.Să fim amari când nu ne vede nimeniȘi să fim veseli când ieșim pe ușă.Cât pot mai șterg fereastra de cenușă,Cât poți, respiră-ne, întunecime.Iubind să spunem tainice cuvinte,Sângele nostru, disperat amestec,Să râdem ca și când … Citește mai mult
Cât te iubescmartori mi-s îngeriial căror cric îl asculți.Culcă-te trist lângă mineeliberează-te simpluplângi.Îngândurat ca o plantăroagă-te fără cuvintesimți o teroare nu mai adorminu ții minte.Fără să vreau te distrugtrec prin cenușă pleoapele talesoarele intră umbrosîn ochii orbi în casa melcului.Cerul rămassuferă singur absențastelelor din scorpion
Ce stare de înec, ce devastat tărâm,Câtă pomană într-o milă dreaptă,Când numai cu privirea coborâmVulcanul, ori fântâna fără treaptă.Ce devastat tărâm spălat cu mirȘi cu cenușă, doar să mă petreciÎnseninat, pe brațe tot mai reci,Ca un altar, ca un delir.Ce stare de înec sub gol înaltul,Gândindu-te cât somn spre mine vine,Gândindu-te la noi ca la … Citește mai mult
Intro:aaaahaaaah.Devine mult prea pustiuși nu mai știu în ce decor să umblu,ca să fiu ce vrei să fiuși am ales să nu mai curgă lacrimi pe obrazul tău ce mă minte (ce mă minte)și vreau să nu mai fim doiașa că rupe din noidacă o să te aline, rupi o parte din mine (o parte … Citește mai mult
Mai rămân doar să beau o cafeaȘi nu iau tot cu mine, îți las ceva.Spune-mi tu cine sunt euȘi ce zace în mintea meaTu încerci să mă înțelegiDar nu mă vei descifra.Ce indicii vrei să-ți dauSă ajungi unde vrei tuAzi mă port ca și o doamnăIar mâine îți iau locu’.Mai rămân doar să beau o … Citește mai mult