Când ani și secole or să se strămute
ștergând din amintire pe poet
și-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
când alte stele-n cer, peste făget,
își vor aprinde tânăra virtute
și dragostea va înflori mai iute,
și vârstele vor trece mai încet;
când fiecare clipă, neîndurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă și vis, sub zmalțul-i mat:
cenușa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ție, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.
Sensul versurilor
Poezia explorează tema eternității și a memoriei, sugerând că, chiar și după trecerea timpului și moarte, esența sentimentelor și a artei va persista. Dragostea și pasiunea vor supraviețui, reînviind chiar și din cenușă.