Versuri corectate și adnotate
Marmură albă? Piatră neagră?Fleacuri.Nume, prenume, funcții?Naștere, moarte, ce epitaf?Fleacuri.Cenușă în urnă?Statuie barocă?Fleacuri.Cravată neagră?Discurs oficial, strângeri de mâini care tremură?Fleacuri.Prieteni tăcuți, văduvă copleșită,poeme citite de o actriță,cer îndoliat?Fleacuri.Peste cenușa mea risipită,vreau ca odraslelesă se ucidă în voie.
În afara spațiului și materiei,Într-o regiune trufașă (fără nuanțe sau culori),Umplută de un fum orizontalCe traversează mlaștinile invizibile,Rămân șezândCa un condamnat la camera de gazare.Descopăr că frica este un copil disperat,Că viața este o cameră mareSau un debarcader gol în mijlocul oceanului.Se-aud împușcături, zgomote de la mașini de scris,Îmi supun corpul la șocuri electriceSunt un … Citește mai mult
Pentru Liviu.Nisipul intră-n oraș.Nu-l vede nimeni, niciodată nimeni.Numai ceasul din turn îl vestește uneoricând un fir de nisip se rostogolește cu zgomotprin măruntaiele lui de fier, printre roțile timpului.Nisipul intră-n oraș.Nu-l bagă nimeni în seamă,ignoranța noastră își face veacul în lumea ideilor.Numai copacul căzut lângă mine,cu brațele deschise lângă mine, pare să-i fi văzut chipul.Numai … Citește mai mult
În cenușă stă ascunsăFoarte-adese o scânteieȘi-o iubire nepătrunsăÎntr-un suflet de femeie.Și de patimă e arsăInima ce ți-am dat ție,Dar iubirea-n ea neștearsăA rămas pentru vecie.
Un soare foarte măruntcu păr de galben tutun,se stinge-n scrumieră.Sângele unui ruj ordinar, alăpteazătrupurile moarte ale țigărilor.Așchii decapitate, plângdupă coroana lor de sulf.Armăsari de cenușă necheazăîncremeniți în salt.O mână enormăcu un ochi de jar în podul palmeipândește la orizont.