Valeriu Butulescu – Amintiri
Un copac străveziurămâne o vremeîn locul celui căzut.În cenușăvisează uscate seve.Râuldoar în albia sava plânge.
Versuri corectate și adnotate
Un copac străveziurămâne o vremeîn locul celui căzut.În cenușăvisează uscate seve.Râuldoar în albia sava plânge.
Mai vrednice de slavă decât memorialui Achil și-a lui Ulisse,Mult mai mult decât momântul lui Alexandrusunt pentru tineFurgoanele de scrum de carne, de așchii și de coji,de oase putrezite,Odinioară oamenii vii, năzuință și forță,și-ndrăzneală,Trepte ale pașilor tăi spre acum și spre-aici,o, Americă!
Îmi voi face plecăciuneaFără nici un sunetȘoptesc armistițiul în timp ce cenușa lovește pământulTaci, iubire!Nu, nu sunt făcut din ceea ce crezi tuSunt o povesteSunt o despărțireDoar un erou pe un pod ce se prăbușește.Îmi poți vedea cicatricile?Îmi poți simți inima?Asta sunt eu pentru ca lumea să mă vadă.Deci, cine va fiUnicul de care vei … Citește mai mult
Dintre toate, iubirea, mult prea rănită-n zbor…Renaște dor din cenușa iubirilor care mor,Inima cântă balada, în ruga pornită spre cer,E glasul durerii ce-nalță iubiri care pier! Într-o astfel de lume, cer și pământ la un loc,Iubirile nu mai au nume, de parcă totul e joc…Eu am iubit fără tihna chiar și atunci când durea…Puterea iubirii … Citește mai mult
Știi și tu că nicicând n-o să cântÎntâlnirea de flăcări și scrum.Ce să-ți las amintirile sfânt?Umbra mea? Însăși ea e doar un fum.Drama arsă de mine să-ți las?Și cenușa-i de mult un ecou…Sau portretul în cadru rămasDintr-o noapte de crâncen An-nou?Plânsul fraged, pe coarde subțiri.De mesteceni, abia auzit?Sau povestea străinei iubiriCe s-o spun încă n-am … Citește mai mult
Dar aș dori să-ți spun că nu e binePe când se stinge ultima țigarăOricum, aceasta-i cea din urmă oarăCe va vorbi de tine și de mine.Fitilul fumegă plângând în ceară,Tu rupi cu dinții niște vechi grisine,Un telefon întâmplător mai vine,Fitilul sufocat mai stă să moară.Și mă ridic și mă întorc spre ușăPreocupat de parcă n-aș … Citește mai mult
Condamnă toți și numai unul iartă,Când toți vorbesc se-aude cel ce tace,Da semne de cădere și de pace,Dezamăgită, tulburea mea soartă.Ce vremuri de vremelnicii sărace,Mi-am dejugat și tidva lângă poartă,Și-acum aștept voios în noaptea moartăPe cineva să vină mai încoace.E un tiran – de tirania pâinii –Aicea în castelul fără geamuriȘi tigrii lui domestici sar … Citește mai mult
Am rămas singur în cetateca un orb de lumină linăși de inimă de beznă nevindecat.Pe cine să-l apăr cu ultima lacrimăatunci când intră inamicul gloriosși plin de crucea lui ca o spadăsângeroasă? Aud un clopot, adâncde tot, ca o spânzurătoare din aercare, ramolită și distrusă de folos..acum scârțâie pustie, goală, în zadarca un scaiete uscat … Citește mai mult
Lui Ivonne A. Bordelois.Mâinemă vor înveșmânta-n cenușă în zori,îmi vor umple gura cu flori.Voi învăța să dormîn amintirea unui zid,în răsuflarea unui animal ce visează.Traducător: Irina-Marina Borțoi
Nori de cenușă, flori cresc în umbrăPământul se destramă..Lumea visează, visează, visează..Picuri de ploaie, văd urme de zâmbeteÎncerc să le salvezDar nu mai contează..Lumea visează.