Știi și tu că nicicând n-o să cânt
Întâlnirea de flăcări și scrum.
Ce să-ți las amintirile sfânt?
Umbra mea? Însăși ea e doar un fum.
Drama arsă de mine să-ți las?
Și cenușa-i de mult un ecou…
Sau portretul în cadru rămas
Dintr-o noapte de crâncen An-nou?
Plânsul fraged, pe coarde subțiri.
De mesteceni, abia auzit?
Sau povestea străinei iubiri
Ce s-o spun încă n-am izbutit?.
6 ianuarie 1946
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și imposibilitatea de a oferi amintiri valoroase. Vorbitorul se simte gol și incapabil să lase ceva semnificativ în urmă, fiind bântuit de trecut.