Ion Caraion – Styx – III
Florile. Câteva obiecte pline de prafpe câmp.Eternitatea se fărâmițează.Ceva e prea mult.Fragi albaștri.Bureți roșii.Ocult.Pas de cenușă.
Versuri corectate și adnotate
Florile. Câteva obiecte pline de prafpe câmp.Eternitatea se fărâmițează.Ceva e prea mult.Fragi albaștri.Bureți roșii.Ocult.Pas de cenușă.
Cântecul focului.În fabula verde și calda-a naturiitu crengi ai, iubito, nu brațe,și muguri îmbii, cu mlădițele prinzi.Descânzi dintr-un basm vegetal, al răsării?Ia seamă să nu te aprinzicum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasuloricărei fapturi pământene,și drumul i-atine și ceasul.Îmi spui:„Nimic nu s-aprinde, și nimeni, de raza de lună”.Și-n galeș surâs înflorești mulțumită, … Citește mai mult
Din văi defuncte strig acele patriiPasunile reptilei spume-ntâiCenușa în orb Nil a CleopatreiEreb, termen de sulf ca un lămâi.Știu lire cardinale date centreAcești reci acustici de firiziUimiri și mari zăceri adiacenteGenunii adiate pe Atrizi.
Sfârșise lupta. Când? Când s-a-ntâmplat? Că stabălaurul cu solzii-mprăștiați prin spini.Mi-aduc aminte: calm pe umeri îmi cădea,adusă rar, cenușă din vulcani străini.Gândesc la fapte de demult, la arătăridin era prea fierbinte ce se sparse.De scrumul abătut pieziș din alte zărisprâncenele îmi sunt și astăzi arse.
Și ce dacă vise-ai adunatFiecare pas e un păcatCât ai vrea să crezi în eleFoarte greu te speli de releViața râde, plânge tot odată.Ia-ți adio, ai plecatIa-ți adio de la ce-ai visatIa-ți adio, ai speratNu mai poți ca să rămâi curat.Nu te-ntreabă nimeni cine eștiDoar cenușă-n suflet tu găseștiNu te mai mira de toateLumea asta-i … Citește mai mult
Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă.Și-i dat să ningă iar sub ore sure.Tânjesc pe streșinile catedralei medievaleduhuri de pădure. Bătaia ceasului stârnește liliaculdin somnul lung, în care s-așezase.Cenușa îngerilor arși în ceruri ne cadefulguind pe umeri și pe case.
Precum un plumb, sunt vremuri de obidă!Tu strigăstrigăstrigăla ele să răcnești.Aleargăte conjurtot plumbulsă topești.Și el părea să spună:– Veți deveni cenușă și tu, și glasul tău!Drept ocinstireîmpreunăîmpreună.Multenecazurifără desfârșit.Iar inimilevoastreși urechilesuntsurde.Precum un plumb, sunt vremuri de obidă.Și glasul meu îngână:– Voi fi cenușăDrept ocinstireîmpreunăîmpreună.De n-am să ardde n-ai să arzide nu vom arde,atuncicumva ieșidin scumpulobscurla lumină.Precum … Citește mai mult
Frumoase mâini.Presimt:frumoase mâini, cum îmi cuprindeți astăzi cucăldura voastră capul plin de visuri,așa îmi veți ține odatăși urna cu cenușa mea.Visez:frumoase mâini, când buze calde îmi vor suflaîn vânt cenușa,ce-o s-o țineți în palmi ca-ntr-un potâr,veți fi ca niște flori,din care boarea-mprăștie – polenul.Și plâng:veți fi așa de tinere atunci, frumoase mâini.
Eu am ars în soba verde.El a ars în soba neagră.Focurile noastre – două –Se urau ca două triburi.Și când am ieșit prin hornuri,fumurile noastre – două –au slăvit același idolși-au muri de-aceeași moarte.
Marmură albă? Piatră neagră?Fleacuri.Nume, prenume, funcții?Naștere, moarte, ce epitaf?Fleacuri.Cenușă în urnă?Statuie barocă?Fleacuri.Cravată neagră?Discurs oficial, strângeri de mâini care tremură?Fleacuri.Prieteni tăcuți, văduvă copleșită,poeme citite de o actriță,cer îndoliat?Fleacuri.Peste cenușa mea risipită,vreau ca odraslelesă se ucidă în voie.