Versuri corectate și adnotate
Spuneţi-mi, ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă,Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu,Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să ştiuDe-Alah şi altă viaţă, căci stingerea-i eternă.Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi.Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate.De vrei s-ajungi la pace şi la seninătate,Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.E-april. Pluteşte-n aer … Citește mai mult
Ce calm nocturn,ce noapte calmă!Înaltul cer se desenează cumdestinul într-o palmă.În al cascadei cântemoționată, nimfa se-ascunde…Se simte în vântprezența absentă a celei de spațiu, băute.
Odinioară acest vas era un biet amantcare suspina de nepăsarea unei femei.Toarta vasului?Brațul care cuprindea gâtul iubitei.din Catrenele lui Omar Khayyam, traducere de Al. T. Stamatiad
Micuța cascadă.Nimfă, îmbrăcându-seîn ce o dezbrăcă,trupul tău exaltându-seîn unda rotundă și aspră.Deși schimbi ne-încetatveșmânt, coafură;în urma atâtor plecări, viața tarămâne prezență pură.
Miresme, cupe, harfe și bucle auriiO, jucării sfărâmate de vreme, jucării!Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugiCenuși pe care timpul le spulberă, cenuși..–De mii și mii de veacuri se-nvârt în spații aștriiDe mii și mii de veacuri zori și-asfințituri suntSă calci ușor, căci, poate, fărâmă de pământPe care-o sfărâmi, alt’dată era doi ochi albaștri–Tu ești … Citește mai mult
Aici, totul cântă viața de-odinioară,nu în semnul distrugerii celor ce cresc spre mâine;neînfricate sunt, în forța lor primară,și cer și vânt, la fel și braț și pâine. Nu neapărat un ieri ce se propagăoprește pentru totdeauna aceste vechi contururi:mândru de imaginea lui, întregul pământca în prima zi consimte să fie de-apururi.
Un om prin lume trece. El nu e musulman.Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săiCă nimenea nu este mai trist şi mai uman.Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perleCa să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.Nu ştiu dacă există o Milă sau DreptateDar totuşi, … Citește mai mult
Cerului plin de atențiepovestește pământul;depășește și munțiiîn amintiri, cuvântul.Roșindu-i-se fațacă cerul atent îl ascultăîși dezvăluie viațași nu mai cuvântă!
Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbațiîntre infinitul trecutului și infinitul viitorului.Ai vrea să-nfigi un stâlp între aceste două infinituri și să te sui pe el.Mai bine așează-te sub un copac, lângă o sticlă de vin care te va face să-ți uiți neputința!.din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 148 (1945), traducere de … Citește mai mult
Atâta negru gravadaugă ani munțiloracestei țări foarte vechicare-l numără pe Carol cel Mareîntre sfinții părinților.Din înălțimi îi vinesecretul misterului –ale sale sunt tinerețile cerului.