Mihai Eminescu - Eco [I]
Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc / Pe-a cerului arcuri mărețe. / În umede lanuri de-albastru ceresc, … →
Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc / Pe-a cerului arcuri mărețe. / În umede lanuri de-albastru ceresc, … →
Castelul vechi cu turnuri feudale / E părăsit acum de generații: / Baroni și conți … →
Într-un tufiș de brazi / De lângă un castel vestit / O șatră de țigani … →
Prietenului meu Georges Schina. / Bizar, castelul solitar / Pe-o stâncă arsă priveghează, / Și … →
La porți, pe pod aud cuvânt, / O voce-aud, măiastră! / Să sune-n voie mândrul … →
E-nchis castelul tău, sunt zăbrelite / Ferestre, turnuri, uși de altădat’, / Iar zidurile sale … →
Trăiește într-o poveste / Undeva prea departe pentru ca noi să o găsim / A … →
Craiul Amurg, ucigașul macilor, / a scăldat câmpia într-o baie de sânge. / L-am văzut … →
Trăia într-un castel, pe Rin, / Un cavaler ce din capriciu, / Gustând bobițe din … →
Turbează furtuna, / Dă bice gloatei de valuri, / Și ele, spumegând de mânie-n răscoală, … →