Craiul Amurg, ucigașul macilor,
a scăldat câmpia într-o baie de sânge.
L-am văzut cum ștergea spada
pe copacii care se porniră a plânge.
Păsările din cuibul incendiat
erau aripi din diamant și cărbune.
Și aruncau, săgeți, către ceruri
priviri săgetătoare nebune.
Singur în rădvanul negru trecem,
și cum galopa năzdrăvanul murg!
Pe aleile pavate cu umbră, printre răcori,
suiam spre castelul Craiului Amurg.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie misterioasă spre castelul Craiului Amurg, un personaj asociat cu moartea și distrugerea. Versurile evocă un peisaj sumbru și o atmosferă melancolică, sugerând o călătorie într-un tărâm al umbrelor.