Edmond Vandercammen - Spicul
Spicul acesta, în vântul nădejdei legănat, / Nu știe, coasa moartea i-o da sau vijelia. … →
Spicul acesta, în vântul nădejdei legănat, / Nu știe, coasa moartea i-o da sau vijelia. … →
Mă legăn pe-o creangă-n adâncul azur, / Vălmășagul de frunze-ntomnat / Fluturii beți licărind îl … →
Ai avut și tu o istorie, iarba, / verde lacrimă bizantină, / privind în urmă … →
E o zi în amintirea mea oprită. / Îmi amintesc de voi, mari arbori din … →
Ca lacrima-i limpede cerul, / Și-aproape de ziuă. Frumos / Stă-n mijlocul bolții Oierul, / … →
Ruptă-i sub undă amânarea / Se întoarce răpitoarea auroră. / Cu un zbor argintiu / … →
De-ar fi să părăsesc această toamnă, / îngropă-mă sub bobul aurit al grânelor, / pe … →
O fâșie nesfârșită / Dintr-o pânză pare calea, / Printre holde rătăcită. / Toată culmea-i … →
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare, / Zăpezi, nesfârșite zăpezi. / Galben, abia de mai vezi … →
Un chip al Lethei, / și câmpiile / pline de slaba însă-aurita / lumină, / … →