Un iepure stă pe-o câmpie,
crezând că nimenea nu-l știe.
De vis-a-vis de pe un munte,
privind la el cu mâna punte,
stă liniștit lângă un pom,
pe brânci culcat însă un om,
ce observat era mereu
la rândul său de Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă simplă din natură, unde fiecare element este observat de altul, culminând cu ideea că totul este observat de Dumnezeu. Sugerează o interconectare subtilă și o perspectivă asupra rolului observatorului și al celui observat.